Ghidul Alpha – Alpha Medica

Tratamentele regenerative și-au demonstrat eficacitatea inclusiv în anumite condiții dezvoltate la nivelul aparatului reproducător feminin. În materialul video de mai jos, Dr. Gabriel Uzdriș, medic primar Obstetrică și Ginecologie ne explică ce este PRP-ul și când putem apela la această soluție regenerativă.

PRP-ul este o plasmă bogată în trombocite, celule responsabile cu îndeplinirea proceselor reparatorii, de declanșare a sintezei de factori de creștere, reparare și regenerare tisulară.

Când folosim PRP-ul?

Iată care sunt cazurile în care putem apela la terapia cu plasmă îmbogățită:

Infertilitate – terapia PRP poate fi utilizată cu succes în procesul de rejuvenare ovariană. Este cazul pacientelor cu rezervă ovariană redusă sau cu probleme de endometru.
Pregătirea pentru susținerea unei sarcini – rejuvenarea endometrului – cel care se pregătește să primească oul după fecundație.
Refacerea cicatricilor post operație de cezariană sau post epiziotomie.
Tratarea vergeturilor care pot apărea în timpul sarcinii.
Tratarea afecțiunilor inflamatorii cronice: endometrite, cistite, infecții vaginale recurente, infecțiile greu de tratat, care nu răspund la tratament.
Tratarea fistulelor care pot apărea după diverse intervenții chirurgicale
La menopauză – procedeul de rejuvenare vaginală reprezentând una dintre cele mai bune utilizări ale PRP-ului
Tratamentul post chirurgical în sfera genitală
Tratamentul incontinenței urinare
Tratarea disfuncțiilor sexuale.

Important de reținut este că PRP-ul folosește practic substanțele proprii corpului așadar nu vor apărea niciodată reacții adverse, respingeri sau alergii. De asemenea, nu există contra-indicații (acestea apărând extrem de rar, în special la femeile care au intoleranță la heparină). Este o procedură nedureroasă, destul de laborioasă pentru personalul care este implicat, se face sub anestezie, femeia după procedură merge acasă și își reia viața absolut normal.

DETALII

Prevenția afecțiunilor ginecologice reprezintă un ansamblu de măsuri pe care o femeie ar trebui să le adopte pentru menținerea sănătății aparatului reproducător și pentru diagnosticarea precoce a cancerelor care, descoperite din timp, pot fi vindecabile, fără a fi necesară o chirurgie mutilantă și mai ales, evitând un diagnostic cu puține opțiuni de tratament.

În materialul video de mai jos, Dr. Daniela Uzdriș, medic prima Obstetrică și Ginecologie, ne explică care sunt mijloacele de prevenție ale principalelor cancere care pot apărea în sfera genitală feminină: cancerul de col, cancerul de corp uterin și cancerul de sân.

Din păcate, România deține un loc fruntaș în lume ca și cazuistică și gravitate a cazurilor. Pacientele ajung la medic în stadii de avansate când tratamentul este paleativ sau este mutilant. Diagnosticat corect și la momentul optim, cancerul din sfera genitală este un cancer perfect tratabil care nu mutilează femeia și nu îi strică viața socială și viața de familie.

Necesitatea efectuării examenului periodic este esențială în prevenția acestor patologii. Prevenția cancerului de col uterin trebuie să înceapă imediat după inițierea vieții sexuale la fete, prin examinare anuală iar în cazul în care în familia femeii există cazuri de cancer în sfera genitală atunci monitorizarea trebuie să fie și mai atentă.

Cancerul de col uterin este un cancer care poate fi depistat foarte ușor și ideal este să fie diagnosticate leziunile pre-canceroase. Un cancer de col uterin este un cancer care se instalează în timp, este nedureros, iar în momentul în care acesta devine simptomatic el se află deja într-un stadiu avansat. Prevenția cancerului de col uterin presupune consultul periodic și banalul examen Papanicolau.

Testul Papanicolau are rolul de a depista celulele pre-canceroase, deci leziunile care preced apariția cancerului și de asemenea ne atrag atenția asupra modificările care sugerează posibila infecție cu papilloma virus. Pailloma virus este responsabil de 99,6% din cazurile de cancer de col uterin, se transmite prin raport sexual și pentru a duce în final la apariția cancerului de col uterin trebuie să găsească un col care este bolnav, care să prezinte o leziune.

Ceea ce este important este că astăzi, o leziune la nivelul colului uterin, depistată la timp, poate fi tratată conservator, fără a fi necesară histerectomia.

Cancerul de sân poate fi depistat destul de ușor făcând ecografie o dată pe an și peste 45 de ani se recomandă mamografia. Este un cancer care depistat la timp poate fi tratat conservator fără a mutila pacienta.

Cancerul de endometru este des întâlnit la vârsta menopauzei fiind asimptomatic, în momentul în care devine simptomatic fiind deja într-un stadiu avansat. Ceea ce este important este că ecografia genitală poate pune în evidență modificările la nivelul uterului și la nivelul mucoasei uterine astfel încât să atragă atenția asupra posibilității evoluției către cancerul de endometru.

Toate aceste lucruri pot fi depistate cu ajutorul examenului ginecologic, al examenului ecografic și a unor examene paraclinice care nu sunt dureroase, nu sunt scumpe, nu sunt laborioase, deci este o modalitate foarte simplă de a atrage atenția asupra unei patologii care să presupune apoi investigații suplimentare.

DETALII

Dr. Daniela Uzdriș, medic primar Obstetrică și Ginecologie, specialist cu o vastă experiență în tratarea afecțiunilor ginecologice, monitorizarea sarcinii și aducerea pe lume a nou-născuților, ne explică în materialul video de mai jos de ce este importantă monitorizarea ecografică pe parcursul sarcinii precum și care sunt etapele screening-ului specific.

Așadar, monitorizarea sarcinii este necesară, în primul rând, pentru sănătatea mamei dar mai ales, pentru a ne asigura că vom avea un copil sănătos și că sarcina și nașterea va fi o perioadă deosebită în viața familiei care să se bucure toți membri familiei.

Ce trebuie să facem?

În primul trimestru de sarcină este foarte important să mergem la medicul ginecolog pentru a confirma prezența sarcinii, și să vedem dacă aceasta este unică sau multiplă. De asemenea, va fi verificată și poziția normală a sarcinii, evitând riscul unei poziții ectopice ce poate pune în pericol viața femeii.

Sarcina are trei trimestre. În primul trimestru este efectuat screening-ul pentru bolile genetice, o etapă foarte importantă pentru că în acest moment pot fi diagnosticate boli congenitale precum sindromul Down și astfel femeia poate lua o hotărâre cu privire la sarcină. De asemenea, putem depista alte boli genetice sau malformații grave ale fătului care ajută atât medicul precum și familia să ia o hotărâre în cunoștință de cauză.

Tot în trimestrul I este recomandată ecografia de morfologie fetală. Ea se face la 12-13 săptămâni și este o ecografie care ne poate atrage atenția asupra malformațiilor pe care fătul poate să le prezinte. De asemenea este recomandat un set complet de analize care pot pune în evidență prezența unor afecțiuni materne efectuându-se de asemenea și screening-ul pentru preeclampsie. Preeclampsia este o complicație majoră în sarcină care poate pune în pericol sănătatea femeii și depistată în trimestrul I se poate institui un tratament corespunzător.

În trimestrul II se efectuează morfologia de trimestru II în care fătul este studiat cu toate părțile componente, punându-se în evidență dezvoltarea lui, prezența eventualelor malformații, ale disfuncțiilor, poziția placentei urmând ca în trimestrul III să apreciem greutatea fătului și starea lui de bine.

De ce este important să urmărim o sarcină?

Sunt foarte multe afecțiuni care pot apărea în timpul sarcinii, cum ar fi diabetul gestațional, o tulburare care poate să afecteze atât fătul cât și mama. Este cazul femeilor care au valori ale glicemiei foarte mari, care prezintă exces ponderal, care au greutăți mari înainte de sarcină și care pe parcursul acesteia iau foarte multe kilograme în plus. Toate aceste lucruri pot afecta și sănătatea mamei dar și a fătului.

În trimestrul III de sarcină trebuie să apreciem starea de bine a fătului. Ne interesează poziția placentei, placenta care este mai jos inserată, de asemenea poate să pună viața femeii în pericol. Se recomandă în primele două trimestre de sarcină o vizită lunară la medicul ginecolog, urmând ca în trimestrul III să fie două vizite pe lună, bineînțeles dacă patologia asociată sarcinii este complexă, vizitele pot crește ca frecvență.

După naștere, este recomandată vizita la medicul obstetrician și bineînțeles vizita la șase săptămâni post-partum. Nașterea poate să fie naturală sau prin operație de cezariană și atunci monitorizarea evoluției lehuzei poate fi diferită în funcție de patologie.

DETALII

Terapia fotodinamică (PDT) este o opțiune de tratament bine stabilită în tratamentul anumitor leziuni canceroase și pre-canceroase. Deși utilitatea sa cea mai eficientă s-a dovedit a fi în terapia tumorală, efectul fotodinamic a fost demonstrat pentru prima dată chiar împotriva bacteriilor, la începutul secolului al XX-lea. Astăzi, având în vedere răspândirea rezistenței la antibiotice și dezvoltarea noilor infecții, această inactivare fotodinamică (PDI) a microbilor, cum ar fi bacteriile, fungii și virusurile, câștigă o atenție considerabilă.

Astăzi, terapia fotodinamică funcționează ca o alternativă de tratament antiviral, fiind bine documentată științific.

Cum funcționează PDT Antiviral?

Terapia fotodinamică presupune administrarea unei substanțe de fotosensibilizare local sau în mod sistemic și, apoi, iradierea cu Laseri de Joasă Frecvență a țesuturilor în care această substanță s-a asimilat.

Aceasta, odată asimilată în țesut și stimulată laser are proprietatea de a activa formele de radicali liberi, distrugând țesutul afectat, fără riscuri față de cel sănătos, înconjurător. Spre deosebire de tratamentul clasic, PDT nu alterează funcția imunitară, din contră, este observat un efect de imunizare ca urmare a aplicării acestei tehnici.

Specii reactive de oxigen (ROS) sunt agenții fototoxici eficace care afectează țintele virusului prin reacția cu acizii nucleici virali, lipide și proteine.

Mecanismul de funcționare

Substanța de fotosensibilizare se leagă de microorganism
Activare laser: substanța de fotosensibilizare absoarbe fotonii
Stimulare laser: substanța de fotosensibilizare reacționează
Generarea speciilor reactive de oxigen
Terapie antivirală activată: inhibarea sintezei proteinelor și alterarea moleculară a ADN-ului viral
Distrugerea microorganismului

Cum decurge terapia PDT Antiviral?

Terapia antivirală disponibilă în cadrul clinicii Alpha Medica presupune atât Laserterapie de Joasă Frecvență, principiul Fotodinamic, cât și Oxigenoterapia Intravenoasă sau Hiperbară, într-un protocol terapeutic personalizat.

Tehnologia de reducere a micororganismului / virusului pe care o folosim utilizează Riboflavină (vitamina B2) alături de Laserterapia de Joasă Frecvență (Albastru, Ultraviolet) pentru a induce daune în nucleul microorganismelor virsurilor. S-a dovedit că sistemul este eficient împotriva agenților patogeni relevanți clinic și inactivează leucocitele fără a compromite în mod semnificativ eficacitatea produsului sau a duce la pierderea acestuia. Riboflavina este o vitamină naturală, cu un profil de siguranță bine cunoscut și bine caracterizat.

Riboflavina sau vitamina B₂ este un micronutrient esențial, care prezintă caracteristici fotosensibile excelente. Utilizarea sa în dezvoltarea tehnologiei de inactivare a agenților patogeni a arătat rezultate semnificative. În timpul procesului Fotodinamic, Riboflavina este regenerată, acționează catalitic, fiind responsabil de producția a numeroase molecule de oxigen singlet la o singură moleculă de sensibilizant administrat. Oxigenul singlet este cel care imprimă cel mai important efect citotoxic, reacționând cu componentele celulare și determinând, în cele din urmă, apoptoza celulară și distrugerea microorganismelor

Riboflavina (Vitamina B2), una dintre cele mai bune substanțe de fotosensibilizare în Tratamentul Fotodinamic antiviral (Antiviral PDT)

DETALII

Ce este sindromul post COVID-19?

Sindromul post-COVID este un sindrom inflamator determinat de obstruarea vaselor sau a țesuturilor afectate de infecția cu noul coronavirus. Acest sindrom determină, la nivel de simptomatologie, manifestări precum: respirație îngreunată (dispnee), oboseală cronică sau astenie, diminuarea capacității de efort, capacitate de memorare și concentrare reduse. Acestea apar în majoritatea cazurilor în timpul bolii, însă în unele cazuri, ele persistă și după vindecarea acesteia. Conform unui studiu realizat pe pacienți diagnosticați cu COVID-19, 82% dintre pacienți au întâmpinat manifestări ale sindromului post-COVID în timp ce erau pozitivi, iar aproximativ 13% resimțind efectele și după vindecare.

Supunerea organismului la acest stres duce la fibrozarea zonei afectate, un proces care apare ca urmare a aportului deficitar de oxigen. La nivel pulmonar, sângele cu oxigen nu mai circulă în mod corespunzător în zona cicatrizată, suprafața de schimb a gazelor fiind limitată, în timp ce la nivelul întregului organism privarea de oxigen duce la tulburări cognitive grave, mialgii, dureri de cap, amețeli. Principalele simptome raportate de mai mult de jumătate dintre pacienții afectați au inclus: tulburări cognitive, oboseală și tulburări de somn și pierderea totală sau parțială a gustului și mirosului, chiar pe termen lung. Un studiu recent a analizat datele a peste 85.000 de persoane diagnosticate cu COVID-19, rezultatele raportând performanțe cognitive scăzute la nivelul pacienților studiați. Acest deficit descrie severitatea simptomelor care în final poate lăsa sechele importante la nivelul organismului.

Cum afectează infecția cu Sars-Cov-2 organismul

Există două efecte majore în cazul COVID-19 care aduc complicații asupra organismului: hipercoagulabilitatea și furtuna de citokine.

Starea de hipercoagulabilitate însoțește infecția acută și se caracterizează printr-un risc înalt de ocluzie vasculară, adică de înfundare a vaselor de sânge. Acest fenomen determină micro-infarcte la nivelul sistemului nervos periferic, adică blocarea circulației sanguine la nivelul zonei respective și astfel privarea de oxigen.

Un al doilea fenomen este furtuna de citokine, un răspuns necontrolat cu efecte de neuro-inflamare prelungite, ce pot duce la sindrom post-COVID, cu efecte pe termen lung.

Simptomele sindromului post-COVID

Simptomele sindromului post-COVID pot lua diverse forme, manifestându-se atât la nivelul aparatului respirator cât și la nivel cognitiv sau ca stare generală. Acestea pot fi:

Respirație îngreunată (dispnee)
Stare de oboseală (astenie)
Capacitate de efort redusă
Scădere a capacității de concentrare

Sechelele post Covid-19 pot rămâne pentru o perioadă lungă de timp, de la câteva luni până la prezența lor permanentă, fiind debilitante pe viață. Până în prezent nu se concentrează niciun tratament strict pe cauza acestui sindrom infecțios.

Micro-infarctele și neuroinflamarea, semne ale sindromului post-COVID amintite anterior sunt cauze importante ale hipoxiei locale și, în special, a hipoxiei neurologice.

Aceste simptome afectează calitatea vieții, randamentul activităților de zi cu zi, iar starea generală de neputință nespecifică pentru viața de dinainte de infectare poate declanșa o anxietate generalizată, pe fondul incertitudinii cu privire la propria sănătate. În aceste condiții, este recomandat să cereți sfatul unui medic pentru realizarea unui screening de specialitate. Dacă, în urma consultului clinic, veți fi diagnosticat cu sindrom post-covid, puteți apela la o terapie complementară regenerativă, care poate elimina sechelele lăsate de infecția cu noul coronavirus.

Terapiile de Oxigenare în tratamentul sindromului post-COVID

Micro-infarctele și neuro-inflamarea sunt complicații grave ale sindromului post-covid și sunt cauzate de fenomenul de hipoxie locală, adică de privarea țesuturilor de oxigen. Una dintre opțiunile pentru inversarea hipoxiei, reducerea neuroinflamării și inducerea neuro-plasticității este Terapia cu Oxigen – o terapie sigură, minim invazivă și nedureroasă, efectuată exclusiv de către medici specialiști în Medicină Hiperbară și Oxigenare.

Terapia cu oxigen hiperbar în recuperarea post-COVID

Terapia de oxigenare hiperbară (Hyperbaric Oxygen Therapy) urmărește creșterea cantității de oxigen de la nivelul fiecărei celule și refacerea țesutului pulmonar lezat. Aceasta presupune inspirare de oxigen pur, în interiorul unei capsule care, comprimată la presiuni mari, aduce o beneficii impresionante la nivelul organismului.

Prin oxigenoterapie hiperbară, oxigenul pur reușește să ajungă la nivelul țesuturilor pulmonare care au fost private de oxigen și să le vindece, realizând vascularizație colaterală acolo unde există vase distruse, ischemii, necroze și stimulând totodată celulele să producă substanțe cu rol de vindecare.

Un alt efect benefic al oxigenului hiperbar este stimularea sintezei și eliberarea de factori de creștere și celule stem, ceea ce promovează regenerarea și vindecarea tuturor țesuturilor. Astfel se instalează un proces regenerativ al țesuturilor afectate. În același timp, previne leziunile de reperfuzie post-hemoragice, care constau în deteriorarea gravă a țesutului care poate să apară atunci când se reia aportul de oxigen, după o perioadă în care țesutul respectiv a fost lipsit de oxigen.

De asemenea, concentrația crescută de oxigen ajută corpul să lupte cu bacteriile, blocând acțiunea bacteriilor dăunătoare și întărește sistemul imunitar al organismului.

Terapia cu Oxigen Intravenos în recuperarea post-COVID

Oxigenarea țesuturilor este esențială în procesul de restabilire a funcțiilor vitale ale organismului. Oxigenul pur este aliatul unic al organismului, maximizând eficacitatea mecanismelor antioxidante și antiinflamatorii ale corpului și acționând împotriva stresului oxidativ.

Terapia cu oxigen intravenos (Intravenous Oxygen Therapy) are la baza un principiu numit ”hormesis”: oxigenul, administrat sistemic și în doze mici este non-toxic, modulează energia celulară și eliberează moleculele nutritive, responsabile în procesele biologice de regenerare a organismului. Creșterea saturației de oxigen la nivel arterial și stimularea sintezei eozinofilelor sunt, așadar, principiile celui mai puternic mecanism de apărare, propriu corpului.

Odată ajuns în sânge, oxigenul se leagă într-o proporție de peste 95% de hemoglobină, formând oxihemoglobina. Restul duce la apariția așa numitelor bule de oxigen, ce sporesc mecanismele antioxidante ale corpului.

Administrarea oxigenului în cazul acestei proceduri se realizează printr-o puncție venoasă, sub un protocol de lucru bine documentat de un specialist în oxigenoterapie. Procedura nu are contra-indicații și nu prezintă riscuri sau efecte adverse.

DETALII

Odată cu înaintarea în vârstă și cu supra-solicitarea articulațiilor, sistemul musculo-scheletal poate suferi degenerări, susținute de un proces degenerativ, dând naștere unor afecțiuni inflamatorii, precum osteoartritele sau artrozele, cum mai sunt acestea numite. Acestea reprezintă boli degenerative articulare, care se manifestă prin dureri acute, având un impact major asupra calității vieții, asupra libertății de mișcare și a flexibilității.

Osteoartrita sau artroza este una dintre cele mai răspândite astfel de patologii. Cauza care stă la baza acestei boli este degenerarea sau lezarea cartilajului articulației, ducând la fricțiunea oaselor articulare și chiar la modificarea formei acestora.

Cele mai expuse dezvoltării unei artrite sunt articulațiile genunchiului (gonartroza) sau ale șoldului (coxartroza), acestea având cel mai mare grad de solicitare, însă poate apărea în același timp și la nivelul articulațiilor brațelor sau chiar la nivel cervical. Încidența este mai mare în rândul femeilor și deși se manifestă în jurul vârstei de 50 de ani, boala poate fi declanșată mult mai devreme.

Simptomatologia dată de această boală este, în primul rând, durerea articulară declanșată la efort și scade în intensitate la repaus. Este foarte important ca simptomele oricărei forme de artroză să nu fie ignorate ci atent monitorizate și investigate în vederea obținerii unui tratament care poate reduce durerea, îmbunătăți calitatea vieții și opri progresul degenerativ al cartilajului articular.

Mecanismul osteoartritelor

Mecanismul afecțiunii articulare nu este cunoscut pe deplin însă poate fi asociat cu deteriorarea cartilajului în urma supra-solicitării, a unei leziuni produse de o torsiune de menisc, a inflamației la nivelul cartilajului sau un defect metabolic al acestuia.

Deteriorarea cartilajului determină la nivel celular acțiuni suport de reparare, producându-se o extra cantitate de proteoglicani și colagen, dar si a unor enzime care intervin în degradarea cartilajului și astfel producerea de citokine inflamatorii. Această cantitate în exces de substanțe care mediază inflamația nu fac decât să stimuleze ciclul inflamator, producându-se astfel condrocite și celule sinoviale, ce vor duce la distrugerea cartilajului.

Simptomele osteoartritelor

Osteoartrita determină ruperea cartilajului articular, iar absența lui provoacă dureri puternice localizate la nivelul oricărei articulații. Cel mai frecvent sunt afectate mâinile, genunchii, șoldurile sau coloana vertebrală, iar bolnavul resimte dureri puternice, mai ales la finalul zilei sau după activități fizice solicitante.

În articulațiile normale, un material ferm, numit cartilaj, acoperă capătul fiecărui os. Cartilajul asigură o suprafață netedă, glisantă pentru mișcare articulară și acționează ca o pernă între oase. În această afecțiune, cartilajul se descompune, provocând durere, inflamație și probleme de mobilitate.

Pe măsură ce osteoartrita se agravează în timp, oasele se pot modifica structural și pot dezvolta creșteri numite osteofiți. Fragmente de os sau cartilaj pot apărea în jurul articulației. În organism, se produce un proces inflamator și se dezvoltă citokine (proteine) și enzime care afectează în continuare cartilajul. În stadiile finale ale acestei afecțiuni, cartilajul se uzează și nu mai permite o lubrifiere, ducând la deteriorarea articulațiilor și la dureri mai mari.

Cele mai cunoscute dintre simptomelor afecțiunilor articulare sunt:

Durerile acute
Rigiditatea
Lipsa flexibilității
Cracmentele sau trosnetul articular în timpul mișcării

Aceste simptome trebuie neapărat să alarmeze pacientul și să îl orienteze către consultul de specialitate, întrucât evoluția bolii nu poate duce decât la agravarea ei, la creșterea în intensitate a durerii și a pierderii flexibilității articulare.

Soluții de regenerare a cartilajului articular

Tratamentul afecțiunilor articulare urmărește reducerea durerii, redobândirea mobilității articulare și restabilirea funcționalităților membrului afectat.

Una dintre cele mai eficiente metode de tratament al bolilor de oase, este terapia regenerativă. Fie că vorbim de terapii regenerative cu celule stem mezenchimale (SVF) sau terapii cu factori de creștere și citokine antiinflamatorii (PRP sau ACRS), alături de complementare (laser, oxigenoterapie), această perspectivă nouă de tratament reprezintă o abordare minim-invazivă. Dacă terapiile cu factori de creștere (ACRS sau PRP) se ocupă de crearea unui mediu de regenerare prin scăderea inflamației și regenerează într-o anumită măsură anumite structuri (stimulăm celule din țesut să inițieze procesul de vindecare, factorii de creștere reprezentând combustibilul acestora, iar citokinele fiind proteinele semnal care ghidează celulele către leziune), terapia cu celule stem are rolul de a reface structurile (se formează un cartilaj asemănător cu cartilajul natural și ligamentele se repară).

Cum funcționează?

Terapia regenerativă nu are contra-indicații și care utilizează, în mod ideal, propriile resurse pentru a readuce procesul de vindecare prin propriile resurse.

Vindecarea este o reacție naturală a corpului uman

Vindecarea este un proces fiziologic, bazat pe caracteristicile celulelor noastre de a se diviza, de a se deplasa și de a se transforma într-un anumit tip de celulă, acolo unde este nevoie de ea. Medicina regenerativă a dezvoltat, de-a lungul timpului, diverse tehnici prin care și-a propus și a reușit cu succes să declanșeze procesul de auto-vindecare a corpului, utilizând substanțe proprii corpului. De-a lungul timpului, studiile au arătat că acest principiu, care inițial reprezenta un deziderat, a devenit posibil, înregistrând rezultate excepționale în tratamentul osteoartritei în cazul persoanelor cu vârstă înaintată și a sportivilor de performanță.

Soluții de tratament

Terapia PRP – Platelet-Rich Plasma

PRP–ul nu este altceva decât un produs sanguin obținut din propriul sânge, recoltat din sistemul vascular periferic, ce trece printr-un proces de centrifugare specific, cu scopul de a-și îmbogăți componența factorilor de creștere, a trombocitelor, citokinelor și proteinelor de adeziune. Practic, noul produs sanguin va fi mai bogat în nutrienți și în factori de creștere, pentru ca atunci când este injectat la nivelul zonei cu probleme, să poată susține procesul de vindecare a articulației bolnave.

Afecțiunile care pot fi tratate prin terapia PRP sunt: Afecțiunile articulare – artroza genunchiului sau a șoldului, condromalacia genunchiului, afecțiunile degenerative ale tendoanelor – tendinite sau tendinoze ale umărului, ahileană, epicondilite sau tendinitele genunchiului. Procesul de regenerare este obținut în urma efectuării mai multor ședințe, în funcție de planul de tratament prescris de medicul curant. În general, acesta poate dura între 2-3 săptămâni și 6-9 luni. Evoluția este urmărită prin investigații imagistice și prin examenul clinic efectuat de medicul ortoped.

Terapia cu Citokine Antiinflamatorii tip ACRS-Sanakin

Este tot un tip de terapie regenerativă care utilizează tehnologia ACRS. În linii mari, aceasta reprezintă tot o cură bazată pe infiltrații cu un ser obținut din sânge propriu, recoltat din sistemul circulator periferic, însă procesul de transformare al acestuia este puțin diferit.

ACRS, provenit din engleza Autologus Citokine Rich Serum este un produs autolog care odată recoltat, va trece printr-un proces complex de incubare, în urma căruia factorii de creștere trombocitari din componența sa cresc, la fel și numărul citokinelor antiinflamatorii ce joacă rol pro-regenerator în procesul de vindecare. Serul astfel obținut va fi reinjectat în zona afectată, tratamentul durând circa 3 ore, cu repetare a acestei proceduri de la 3 până la 5 ori, la interval de circa 7-10 zile.

Acest tip de terapie acționează subtil dar și eficient, ajutând organismul să se auto-vindece. Încă de la primele infiltrații, durerea scade drastic în intensitate, procesul de regenerare al țesutului declanșându-se încă de la primele ședințe.

Celulele stem mezenchimale (MSC)

Tratamentul cu celule stem mezenchimale și-au dovedit eficiența în regenerarea cartilajelor, meniscului, a tendoanelor și fracturilor osoase, fără a avea efecte secundare sau de respingere din partea organismului. Cum funcționează acestea?

Celulele stem sunt prelevate din măduva osoasă (printr-o tehnică specială de aspirație), sau de la nivelul țesutului adipos, din sângele periferic. În urma prelevării, ele vor fi reinjectate, ca și în cazul celorlalte terapii injectabile regenerative, la nivelul articulației sau zonei afectate.

Mecanismul de funcționare al celulelor stem se bazează pe deplasarea acestora către zona afectată , fiind atrase de proteinele secretate de țesutul inflamat. Odată ajunse aici, încep să producă chemokine, molecule de adeziune și factori de creștere în spațiul intercelular. De multe ori, administrarea numai a celulelor stem pentru anumite condiții poate fi insuficientă. Uneori, acest tip de terapie poate fi completată și cu alte metode terapeutice, complementare, care ajută în diferite procese: scăderea inflamației, restabilirea mobilității, activarea procesului de reparare a țesuturilor, creșterea vascularizației, precum și stimularea tuturor proceselor imunomodulare.

Infiltrațiile cu celule stem mezenchimale sunt terapii biologice și au o eficiență crescută atunci când afecțiunea se află în stadiu incipient iar pacientul este tânăr. De aceea, candidatul ideal pentru terapiile injectabile regenerative sunt sportivii.

DETALII

Newer Posts

Older Posts